Caderea Constantinopolului a avut loc în anul 1453, când orașul Constantinopol (azi Istanbul) a fost capturat de către armata otomană condusă de sultanul Mehmed al II-lea. Acest eveniment a marcat sfârșitul Imperiului Bizantin și a fost un moment crucial în istoria Europei de Est și a Orientului Mijlociu.
Constantinopolul era capitala Imperiului Bizantin și una dintre cele mai importante și prospere orașe ale lumii medievale. De-a lungul secolelor, orașul a fost atacat de mai multe ori, dar a reușit să reziste până în anul 1453. Armata otomană a asediat Constantinopolul timp de mai multe luni, iar în cele din urmă a reușit să pătrundă prin zidurile orașului pe 29 mai 1453.
Asediul și căderea Constantinopolului au avut consecințe semnificative asupra istoriei ulterioare. Aceasta a marcat sfârșitul definitiv al Imperiului Bizantin și a deschis calea pentru expansiunea otomană în Europa de Sud-Est. De asemenea, a avut un impact major asupra culturii și științei, deoarece numerosi intelectuali și oameni de știință bizantini s-au refugiat în Italia, contribuind astfel la Renașterea italiană.
Căderea Constantinopolului a avut și un impact asupra relațiilor dintre Europa creștină și lumea musulmană. Aceasta a intensificat tensiunile și conflictele dintre state europene și Imperiul Otoman și a influențat cursul războaielor otomano-habsburgice care au urmat.
Astăzi, căderea Constantinopolului este considerată un moment important în istoria lumii și este adesea menționată ca un eveniment de referință pentru sfârșitul Evului Mediu și începutul epocii moderne.
