Este o dimineata ploioasa de iarna.Valatuci de ceata colinda prin padurea pustie.Ploaia s-a oprit si m-am hotarat sa merg in padurea din apropiere la o plimbare. Am luat si cainele cu mine , care intr-un iures de bucurie a zbughit-o inainte.Apa musteste pe frunzele cazute de asta toamna , stropi reci cad de pe ramurile pe langa care trec si le ating usor.Ajung in padure sus pe deal , gafai de efort , aerul umed si rece ma linisteste , ma intorc spre sat si mare mirare , locul lui este tot un fum alb , nu se vad case nu se vede nimic.E ceata dar si fum de la focurile care ard in sobele satenilor , intuiesc ca acolo jos este satul dupa latratul cainilor.Padurea este desfrunzita , copacii stau drepti ca niste soldati instruiti care asteapta un ordin.Miroase a frunze vestede a pamant reavan.
Am ajuns intr-un loc unde vantul a rupt copacii ,locul arata ca dupa o lupta intre uriasi , crengi matahaloase zac la pamant sau agatate de crengile ramase.Ma strecor cu bagare de seama pe sub cioturi de copaci si cobor spre satul pe care il intuiesc in norul alb din vale.
Sacelu ,20 ianuarie 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu